cand ciorchinele albastru se apropie nu mare ii fu mirarea, expresie folosita paradoxal tocmai cand uimirea e mai mare, cand vazu in mijlocul boabelor un om.
nu acesta fu motivul mirarii desi nici el nu era de neglijat, ci acela ca, desi constiintele angelice nu sunt carcotase, altfel si-ar nega insasi esenta, ducea cu gandul la o alta posibila "neglijenta": nici un suflet salvat nu se anuntase astazi pe agenda venita de sus iar omul din strugure nu parea a fi nici avion nici parasuta, de aici vedem o potentiala problema de incadrare in raportul zilnic, birocratia angelica neputand sa fie inlocuita de ubicuitate care e doar apanajul divinitatii. de OZN-uri nu se pune problema dat fiind ca ele nu exista decat in imaginatia oamenilor, cei drept stimulata de cel fara nume sau a carui nume din vointa divina s-a uitat, tocmai pentru a crea iluzia ca pot pleca in alta parte lasand in urma tot ce a insemnat istorie, sacrificii, rani si responsabilitati.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment