ARRP

Aseara a fost Adunare Generala la ARRP, asociatia romana a specialistilor in relatii publice, un pretext pentru veteranii industriei sa demonstreze celor prezenti ca timpul se poate dilata la nesfarsit, mai ceva ca la Proust in momentul madlenelor.

Adunarea a fost prezidata de Dumitru Bortun, un Ion Iliescu al comunicarii de PR, o veritabila figura patriarhala care i-a admonestat pe cei prezenti pentru lipsa de implicare in activitatea asociatiei. Sedinta terapeutica pentru cei prezenti si in etate, nesfarsita pentru ceilalti a avut nervul unei ore de dirigentie la care elevii citesc reviste porno in timp ce dirigintele le vorbeste de programa la bac intr-un stil monoton si sacadat, in timp ce afara zumzaie primavara si gazele.

Sedinta presarata cu momente abracadabrante de tipul analizei semantice a sintagmei "bunei credinte" din statut, sau recomandari de genul "sa va duceti in Bali cu perechea preferata" si cu propunei de infiintare a unor comitete care sa valideze propunerile altor comitete inca nealese din lipsa fireasca a unor comitete legitimatoare, care va fi remediata de urgenta in urmatorii 5 ani, a avut un efect linistitor asupra participantilor, instaurat imediat dupa cel de seism nervos si scurt-circuitare a sinapselor.

Un moment fermecator a fost propunerea de intitulare a codului etic al specialistului in PR - codul Hilton - de la locatia in care s-a desfasurat sedinta in care comunicatori mai mult sau mai putin, am adormit impreuna leganati de indicatiile regizorale ale d-nului Bortun.

Cum era si firesc, dupa atatea convulsii cerebrale, analize semantice si incordari mentale, in sedinta nu s-a decis nimic dar s-au pus bazele, s-au initiat premisele, s-a creat un cadru, s-au creat directiile, s-a inaugurat un fundament, s-a propus, s-a propus sa se propuna, s-a indemnat sa se initieze, s-a analizat si mai ales s-a hotarat firesc sa se propuna.